Arhive pe categorii: oare?

preliminarii

Standard

extrase din propunerea de proiect:

Pentru a face sculptura să se mişte, artiştii au introdus maşina în artă schimbând-o, formal, pentru totdeauna. Arta cinetică, optică şi cea procesuală au devenit produse artistice tranzitorii, desăvârşite prin imersiune şi prin privirea deconstructiv-reasamblată. Denudarea procedeului şi arta simulacrului sunt sprijinite în analiza imaginii de funcţionarea anatomică a sistemului ocular şi de reconstituirea din punct de vedere antropologic a felului în care se formează percepţia vizuală. Sculptura aerată sau spaţializată, sculptura cu mecanismul interior expus la vedere, sculptura ca structură a luminii sau a ceţii sunt tot atâtea posibilităţi actuale. Ceea ce contează pentru aceşti artişti este pe de o parte să creeze o natură artificială, iar pe de altă parte să arate trucul, să deconspire iluzia. Plasându-se între real şi ideal, folosesc o zonă largă de intermediere între ce e ştiinţific demonstrat şi ce e artistic vorbind o punere în scenă. Teatralitatea experimentului şi a simulării constituie ambientul în care aceste prototipuri pot evolua, se pot manifesta pentru a puncta o idee sau pentru a dovedi o practică. Natura artificială devine o analogie a civilizaţiei şi a practicilor culturale, necesară în abordarea problematicii înnăscut/ dobândit. Se desprinde o tematică a creaţiei şi a creatorului unde maşina constituie şansa unui univers făcut de om: lumea e surprinsă în plin proces de fabricaţie. Principalul argument în respingerea acestui fel de artă derivată/ deviată din tradiţia sculpturii este acuzaţia de trivialitate, combătută prin proiectarea unor maşini non-triviale posibile prin cibernetică. Urmărind această filieră, din anii ’50-’60 până în prezent, scopul artei a alunecat de la estetic înspre epifanic. Odată cu interactivitatea dată de obiectul cinetic şi cu imersiunea în spaţiul unei instalaţii optice sau procesuale, dinamica privirii şi introspecţia sunt procesele pe care artistul se aşteaptă să le declanşeze în publicul receptor. Cinetica, optica şi arta procesuală marchează două posibilităţi de modele vizuale: de vizualizare (a vedea) şi de vizibilizare (a face vizibil), date de introducerea mişcării în sculptură. Utopia este acum imaginea (provenită) de nicăieri.

„Cultura, nu natura” (Coulter-Smith) ar fi morala instalaţiilor şi a artei procesuale pentru că iluzia creată şi efectul teatral căutat sunt coordonate ale unui mediu controlat în care anumite reacţii sunt observate – reacţii formate prin educaţie culturală, instincte sociale şi gânduri politice. Vizita la muzeu a căpătat o dimensiune spectaculară prin aceea că introducerea mişcării şi a interactivităţii au determinat noi reprezentări ale realităţii, iar arta fie că e obiect, fie că e sistem trăieşte din reprezentare. Artistul e cel care fabrică cu ajutorul maşinilor orice lucru natural, dar impresionantă aici nu este calitatea lui de inventator demiurgic, ci intenţia din spatele acţiunilor lui. Cel căruia i se adresează nu mai este o fiinţă naturală în totalitate, ci e un construct social, cultural, rasial, naţional, specific şi determinat în nenumărate feluri. O asemenea descriere aduce a captivitate social-istorică, dar e de fapt suma datelor care constituie o identitate personală. Pentru a fi siguri că ating o coardă sensibilă în noi, că ne emoţionează/ incită intelectual şi ne declanşează plăcere estetică (abia în al treilea rând), artiştii acestei generaţii ţintesc educaţia noastră culturală mai degrabă decât ceea ce am putea avea cu toţii înnăscut. Pentru că putem decoda şi asimila rapid cum au procedat, esenţială este întârzierea în contemplaţie – de regulă se remarcă o frumuseţe aproape involuntară, improprie materialelor expuse, esteticul devine o valenţă de găsit în orice dacă ştii să vezi (mai ales de când „arta este în stare gazoasă” ). Pentru a se adresa unei gândiri deconstructive, au creat o artă care construieşte şi îşi exhibă eşafodajul, care instituie iluzii şi se deconspiră prin teatralitate, simulacrul e angajant numai în măsura în care mai poate fi un vis utopic: e încercarea de a substitui în chip magic realitatea reprezentării, societatea spectacolului.

Pentru că mintea umană nu s-a acomodat şi poate nu se poate acomoda la realităţile fizice şi chimice ale lumii înconjurătoare, sistemul de percepţie este un complex de convenţii şi de iluzii optice; ce se află dincolo de ele este imposibil de vizualizat cu ochii minţii, iar fenomenele pot fi înţelese numai prin analogie şi transcriere în limbaj convenţionalizat. Arta nu pretinde să sporească cunoaşterea ştiinţifică lumii, ci propune viziuni prin care poate fi esenţializată şi apropriată. Dat fiind că geneza este încă o necunoscută, vor fi explorate celelalte naturi, cele artificiale, cele contrafăcute, creaţiile cu „c” mic. Astăzi, mai mult ca niciodată suntem oameni făcuţi de alţi oameni, iar în spatele sistemelor de reprezentări pe care ni le construim pentru a ne putea orienta în lume se află maşinile create de om. Cultura este în acest sens o natură proiectată de om – acesta este punctul de interes.
Propunerea artiştilor cinetici, optici şi instalaţionişti este pentru o natură artificială – nu atât pentru o inteligenţă artificială.

Dezvoltarea subiectului de „natură artificială” va conduce la înţelegerea raţionamentelor pe care se sprijină sculptura şi sistemele sculpturale care implică mişcare mecanică şi efecte butaforice.

Trebuie investigat cum sculptura cinetică, arta optică şi instalaţiile speculează aceste atuuri ale maşinii non-triviale: poate prin varietate, prin adaptarea la spaţiul de expunere, dar mai ales prin procesul de învăţare care implică paşi precum observaţie, deconstruire şi asimilare, plus propriu-zis paşi pentru a obţine o vedere de 360º sau o tridimensionalizare a ceea ce pare doar o imagine plată. În încercarea de a descifra tipare şi modele se poate ajunge la „o epifanie a înţelegerii – iar asta conduce la un sentiment de minunare” (Gage 19). Dacă se sporeşte varietatea, se nuanţează epifania, se rafinează înţelegerea şi se prelungesc încântarea şi surpriza. Acesta e sursa de estetic din funcţionarea maşinilor.

Anunțuri