Olafur Eliasson

Standard

Există mai mulți artiști care lucrează cu procese meteorologice, interesați să le recreeze în spațiul galeriei de artă sau să le studieze proprietățile estetice. Dintre aceștia, cea mai marcantă figură mi se pare a fi Olafur Eliasson, artist danez cu o concepție aparte asupra lumii naturale și a interacțiunilor noastre cu ea. Eliasson este cunoscut pentru felul în care incorporează legile fizicii, neurologie și iluzii optice în lucrări sau spații care trebuie experimentate personal, lansând vizitatorilor invitația de a se (re)familiariza cu fenomene naturale precum ceață, lumină, culoare, reflexii. Oglinzi, caleidoscoape, lumină stroboscopică, fragmentarea luminii în spectrul vizibil, jocuri cu surse de apă, lucrări imersive cu ceață colorată, toate acestea sunt parte din portofoliul lui Eliasson, dar dincolo de teritoriul comun al fenomenelor fizice și a ceea ce înseamnă să vezi, aceste lucrări au în comun o nouă perspectivă asupra modului de receptare a artei în spațiul muzeului. „Făcând vizibile mecanismele lucrărilor și expunând artificiul iluziei, Eliasson trimite la relația eliptică dintre realitate, percepție și reprezentare”[1]; el face astfel evidentă distincția subtilă dintre natură și cultură, în timp ce privitorii pendulează între una și alta.

Moto-ul acestui tip de receptare este „take your time”: vizitatorii au parte de o experiență imersivă bazată pe durată, este nevoie așadar de instalarea privitorului în acel spațiu pentru a putea percepe granițele delicate ale iluziilor și artificiilor. Această stare în iluzie și în afara iluziei pretinde timp și răbdare din partea vizitatorului fără de care lucrarea nu ar exista. Acest principiu este demonstrat în Beauty, o instalație din 1993 care constă într-un văl subțire de picături de apă, asupra căruia e ațintită o sursă de lumină, într-o cameră altfel întunecată – problema pe care o pune Eliasson este că în absența unui observator lumina nu se descompune în culorile spectrului, frumusețea chiar este în ochiul privitorului. Un alt punct de vedere asupra expresiei „take your time”, se referă tocmai la instituția muzeului care obișnuia să fie doar un depozitar al artei, cu scopul conservării pentru viitor, consacrând-o și dându-i calitatea de veșnic. Aici se produce schimbarea de paradigmă – de la operele blocate în colecțiile muzeului, care sunt periodic scoase la lumină și expuse, la lucrările imersive care nu pot fi prezervate în subsol, departe de privirile spectatorilor pentru că nu există fără acele priviri. Vizita la muzeu se transformă într-o experiență prelungită care le îngăduie vizitatorilor să își ia timpul înapoi, să dateze lucrarea de artă, să o consume.

Motivul pentru care consider că artistul danez poate fi integrat în această discuție despre sculptură cinetică este că abordarea lui derivă din experimentele cinetice și op art, el incorporând aceste filiații într-un nou corp de lucrări, într-un nou fel de artă imersivă. Mișcarea este integrată în arta lui Eliasson, fie că este presupusă din partea vizitatorului[2], fie că este implicită în modul de funcționare al lucrării respective. Subiectivitatea și aspectele cognitive care sunt puse la lucru în aceste cazuri reprezintă două constante ale sculpturii cinetice și ale ciberneticii de ordin secund. Un sistem observat este un sistem în care observatorul se implică pentru că actul de a observa afectează sistemul și afectează observatorul. Cibernetica ciberneticii se întemeiază pe acest principiu, la fel și corpul de lucrări ale lui Eliasson: „Cum luăm parte la mediul înconjurător într-un fel care să fie responsabil și să aibă un impact asupra lumii? Cum pot eu, uitându-mă la artă de exemplu, să creez sens? Până la urmă, nu asta este ceea ce ne dorim cu toții, să dăm sens într-o anumită măsură?”[3]. Așadar se poate da un sens lumii simțind-o, observarea și participarea la lume se fac prin simțuri. Aparențele pe care danezul le exhibă sunt frumoase și seducătoare, însă intenția artistică este de a evita spectacularul și de a favoriza ocularul, cu scopul revelației că realitatea este o construcție. Prin urmare, voi trata lucrările lui Eliasson drept modele cinetice și optice ale realității, in filiera lucrării de artă dematerializată ce se întemeiază pe YES – Your Engagement Sequence (relativitatea angajamentului temporal din orice percepție).

În 2008, Eliasson a montat patru cascade pe râul Hudson din New York în 2008. Ideea a fost inspirată de plimbările şi drumeţiile artistului prin peisajul islandez unde orientarea se face în funcţie de elementele peisajului, iar distanţele se calculează în funcţie de viteza cu care se modifică peisajul în timp ce mergi. Un reper foarte bun îl constituie, de exemplu, căderile de apă fiindcă în funcţie de rapiditatea cu care pare să curgă apa într-o cascadă faţă de alta distanţa în spaţiu poate fi apreciată, iar imaginea fixată a peisajului se adânceşte şi risipeşte iluzia verticalităţii. Intenţia a fost de a redimensiona New York-ul: the Big Apple nu mai era atât de uriaş din moment ce una dintre cascade putea fi auzită sau văzută în orice moment. Tendinţa este a de a lua drept reper punctele stabile, mişcarea, mobilitatea în sine sunt chestionabile pentru că par nedesăvârşite, în devenire. Pentru a contracara asta, modernismul a transformat timpul și spațiul în noțiuni formalizate, stabilizate. Ceea ce propune Eliasson este ca oamenilor „să le fie date instrumente și să fie făcuți să înțeleagă importanța unui spațiu fundamental flexibil” pentru a crea „un mod mai democratic de a ne orienta în viețile cotidiene”[4]. Obiectul inert s-a bucurat până acum de o reputaţie poate prea bună: fixitatea lui ajunge în acest context să fie sinonimă cu impenetrabilitatea – demontată însă în sculptura cinetică, în arta optică şi în instalaţiile de artă procesuală. Conceptul de YES[5] introdus de Eliasson transformă în mod esențial receptarea artei aducând în discuție noțiuni de bază despre orientarea în lume și modurile cognitive de funcționare în lume. În opera nici unui alt artist avut în vedere în această cercetare nu este exprimat atât de clar ca la Eliasson rolul artei ca participant în societate și impactul ei referitor la concepția comună despre lume; Eliasson susține în mod programatic că arta „poate avea impact politic, social și estetic în practici non-artistice”[6].

În acest sens, artistul a avut mai multe intervenții în spațiul public, de exemplu Green River, executat în cinci orașe diferite în decursul a trei ani: în râu se turna o soluție non-toxică ce producea culoarea verde în contact cu apa. Intenția lui Eliasson era de a provoca percepția locuitorilor în legătură cu un element natural atât de prezent în orașul lor, dar care prin obișnuință devine invizibil. Problematica real/reprezentare, dinamic/static a fost dinamitată printr-un moment de hiperrealism. „Felul în care ne raportăm la spațiile publice are mai mult de-a face cu felul în care reprezentarea și iconografia ne influențează simțurile și obiceiurile de a privi. Mulți oameni văd spațiul urban ca pe o imagine externă cu care nu au nicio o conexiune, nici măcar una fizică”[7], declară Eliasson într-unul din interviurile cu Hans Ulrich Obrist.

Revenind în spațiul galeriei, în 2010, pentru Bienala din Veneția, Eliasson a realizat lucrarea Your Split Second House: trei furtune subțiri sunt suspendate de tavan, iar apă e pompată prin ele; presiunea le face să se miște aleatoriu și necoordonat în timp ce stropesc cu apă prin sală, o sală scufundată în întuneric în care pulsează periodic o lampă stroboscopică. Privitorii văd jeturile de apă ca imobile, înghețate în aer, însă sunetul apei care lovește podeaua e dovadă suficientă că apa curge. Percepția instantanee e chestionată, precum și nevoia de a vedea iar și iar pentru a putea fi convins că ai văzut bine, că simțurile nu îți sunt înșelate. Prin pulsația luminii stroboscopice, mișcarea e scurtcircuitată, iar creierul nu este capabil să suplinească momentele lipsă, să le conecteze într-o iluzie optică coerentă așa cum face creierul în timpul unei sacade când ochii sunt orbi pentru o fracțiune de secundă. În acest fel, vizitatorii percep durata unei fracțiuni de secundă în timp ce se întâmplă, nu doar după ce s-a întâmplat, devenind astfel conștienți de mecanismele care ne reconstituie lumea clipă de clipă.

Eliasson încearcă să lupte împotriva fenomenului de „comodificare a experienței” pe care a produs-o industria divertismentului prin excluderea relativității (suspendarea timpului) determinând nevoia de reconsiderare a noțiunilor de auto-reflexie și identitate, conform lui artistului[8]. Trebuie redată subiectivitatea spectatorului din galeria de artă, reconstruit câmpul deschis. Asta implică desigur și o responsabilitate mai mare sub forma unui angajament personal, senzorial și emoțional.


[1] Roxana Marcoci, Klaus Biesenbach, text curatorial pentru expoziția „Take your time”, 20 aprilie – 30 iunie 2008, San Francisco Museum of  Modern Art.

[2] Se ține mereu cont de felul în care percepția se schimbă odată ce spectatorul reglează distanța sau unghiul din care privește, se apropie sau se depărtează de obiectul privirii. Eliasson ia în calcul toate aceste diferențe pentru a oferi instanțierea diferențelor prin abolirea punctului central de perspectivă.

[3] Olafur Eliasson, interviu pentru SF MOMA.

[4] Olafur Eliasson, „Your Engagement has Consequences”, Experiment Marathon: Serpentine Gallery, ed. Emma Ridgway, Reykiavik: Reykiavik Art Museum, 2009, p. 19.

[5] Titlurile proiectelor lui Eliasson sunt elocvente pentru această abordare: Your spiral view, Your space embracer, Your black horizon, Your waste of time, Your uncertainty of colour matching experiment, Your negotiable panorama, Your gyroscope, Your blind movement și altele.

[6] Ibid., p. 20.

[7] Hans Ulrich Obrist, „Conversation between Olafur Eliasson and Hans Ulrich Obrist”, Olafur Eliasson: Chaque matin je me sens differént. Chaque soir je me sens le même, ed. Joseph Jaquet, catalog de expoziție, Paris: Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris, 2002, p. 17.

[8] Eliasson, op. cit., p. 21.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s