Pol Bury

Standard

Unul dintre cei mai interesanți artiști din perioada de relansare a sculpturii cinetice după război este Pol Bury. Lucrările sale au o estetică și o mișcare aparte și reprezintă în peisajul neuniform al artei cinetice o altă figură unică.

Construite pentru a fi extrem de subtile, aceste sculpturi cinetice se mișcă de multe ori aproape insesizabil. Durata, încetineala sunt caracteristicile artei lui într-o perioadă în care Tinguely și alți artiști erau interesați de viteză, automatizare și efecte dramatice. Sfere, cuburi, fire de nailon, forme ambigue cu suprafețe care oglindesc și altele sunt montate pe o bază sau pe un suport în perete unde manifestă mici schimbări de poziție. Rotații ușoare și, mai ales, forțe de atracție-respingere le deplasează fără a schimba în mod dramatic structura inițială, sursa de energie cinetică fiind mereu ascunsă privitorului. În contrast cu haosul și gălăgia artei cinetice de inspirație tehnologică sau cu componente industriale, Bury introduce pauza și așteptarea în lucrările sale, creând o tensiune dramatică de altă factură. În cazul unora dintre lucrări e greu să îți dai seama dacă se mișcă cu adevărat, efectul cinetic e de obicei prins cu coada ochiului, sesizat întâmplător.

Ponctuation

Lucrarea Ponctuation (fig. 17) din 1964 este montată pe perete: o suprafață de lemn, vopsită în negru, din centrul căreia iese un mănunchi de fire negre de nailon, al căror vârf este alb. Ies în afara tabloului la o lungime de aproximativ 20 de cm și atârnă aparent imobil. Lee descrie incertitudinea care îl cuprinde pe privitor în fața acestei lucrări pentru că firele se mișcă independent și foarte puțin încât poți crede că e vorba de un curent de aer din sală, nu poți să distingi nici dacă se mișcă aceleași câteva fire sau sunt toate susceptibile energiei care le animă. Se pune și problema unei erori optice dat fiind că „vârfurile albe ale firelor, văzute în contrast cu negrul,  produc un fel de clipire iluzorie, asemenea unei constelații urmărită cu privirea pe fundalul cerului întunecat”[1]. Până la urmă, pe măsură ce tabloul se animă, devine clar că toate firele sunt reactive la mișcare și se ating, se împing, se deplasează unul pe altul, cu mici evenimente de acțiune într-o parte sau alta; e o mișcare generalizată, dar browniană, iar efectul sonor intră și el în schema lucrării, se percepe un foșnet și un sunet mecanic de rotație venit din spatele tabloului (devenit acum un panou butaforic).

Mișcarea din lucrările lui Bury a fost asemănată cu mobilitatea firelor de iarbă când adie vântul sau cu tropismele florilor ori cu încetineala creaturilor subacvatice care se târăsc pe fundul oceanului. Mi se pare foarte important de punctat că deși arta cinetică are o apetență deosebită pentru bionică și viața artificială, trebuie sesizată diferența dintre artiștii țin cont de o anumită referențialitate în mediul natural și cei care fac abstracție de natură. Cei din urmă trebuie identificați și apreciați în stranietatea lor și nu pentru ceea ce noi percepem ca fiind referință și reprezentare. Creierul folosește un anumit bagaj de imagini înregistrate, cunoscute, pe care le accesează și le suprapune atunci când detectează ceva similar – capcana figurativului este periculoasă în cazul lui Bury și trebuie, pe cât posibil evitată. Burnham face o observație interesantă comparând experiența de a vedea o singură sculptură cinetică de Bury sau o întreagă expoziție. Primei situații îi lipsește dramatismul insidios, marca înregistrată a artistului:

„Datorită liniștii, poți simți scârțâitul corzilor, al bobinelor și formele care se unesc din toate direcțiile. În colțul ochilor sute de mișcări multisenzuale iau loc imperceptibil. […] Fără interferența altor vizitatori, o cameră de sculpturi Bury se leagănă cu activitate subliminală”[2].

Se poate spune că arta cinetică atinge în acest punct un vârf de rafinare prin orchestrarea unei receptări atât de complicate din punct de vedere psihologic.

Spațiul în care Bury își plasează sculptura este între mobil și imobil, unde „o anumită calitate de încetineală ne dezvăluie un câmp de ‘acțiuni’ în care ochiul nu mai este capabil să urmărească traiectoriile. […] Călătoriile evită ‘programatizarea’ într-atât încât sunt investite cu o calitate a încetinelii; ating în sfârșit o libertate reală sau fictivă, o libertate care acționează în propriul nume și pentru propria plăcere”[3]. Confuzia acestor mișcări este susținută prin intimitatea pozițiilor apropiate și prin durata care face ca scopul și direcția să devină irelevante. E interesant de observat cât de mulți artiști cinetici există care încearcă să obțină, să însceneze, să lase loc liber manifestărilor aleatorii ale sculpturilor înzestrate cu mobilitate de parcă ar vrea să descopere viața interioară a acestora, fluxul conștiinței lor. Teoretic vorbind însă Bury este extrem de interesant să găsească acel punct dintre mobilitate și imobilitate, să exprime acea stare de între. E o căutare, până la urmă, reminiscentă a spiritualității orientale. Eugen Ionescu[4] a vorbit despre Bury cu ocazia unei expoziții a artistului în New York, subliniind un anumit sens al catastrofalului, tragic însă, nu umoristic ca la Tinguely.

Catastrofalul iminent derivă din faptul că Bury dereglează ritmul continuu al lucrurilor, intervine cu pauze și durate, încetinește pentru a contracara mersul tot mai accelerat al lumii, nefiresc și totuși rapid adoptat și internalizat. În studiul ei despre cronofobia anilor ’60, Lee se raportează la Bergson și Bachelard pentru a înțelege mai bine felul în care Bury folosește durata. Deși durata subiectivă de la Bergson pare să fie compatibilă cu Bury, Lee evidențiază că mai apropiată este înțelegerea lui Bachelard a duratei, cuplată cu ruptura. Discontinuitatea și aleatoriul sunt perfect integrate mecanismului intern al lucrărilor lui Bury:

„Mișcarea lui Bury dezvăluie că ceea ce pare să fie neîntrerupt – adică ceea ce poate părea ca un exemplu de primă mână a duratei bergsoniene – e de fapt o serie de opriri, convulsii și porniri. Nu există un sens pur al duratei pentru Bury, la fel cum nu există o traiectorie istorică (și științifică) unitară pentru Bachelard”[5].

Momentul de pauză așadar e ezitarea, e clipa în care dubiul se strecoară și ne dăm seama de cât de șubredă e ordinea lucrurilor.

Billes sur un plateau, no 5 de 8

Privind Billes sur un plateau, no. 5 de 8, și legăturile haotice care se stabilesc între bilele de metal cu sarcini diferite care se atrag și se resping în câmpul magnetic, s-ar putea spune că dacă în viața de zi cu zi lumea se mișcă prea repede, Bury alege să ilustreze într-o manieră calmă și subtilă, în relativă liniște, cât de greu ne este să facem legături, să înțelegem cum funcționează lucrurile chiar și atunci când se mișcă extrem de încet; rămân imprevizibile, iar noi nu putem fi siguri de nimic. În ciuda valențelor întunecate pe care le sugerează cinetica înceată a lui Bury, sculptorul minimalizează implicațiile spunând:

„Poate fi satisfăcător să intervii în ordinea respectabilă a geometriei, a locurilor, a fețelor și să-ti imaginezi că putem așadar să gâdilăm Forța Gravitației” (citat din website-ul artistului).


[1] Lee, op. cit., p. 118.

[2] Burnham, op. cit., pp. 227-228.

[3] Pol Bury, „Time Dilates”, Directions in Kinetic Sculpture, ed. Peter Howard Slez, Berkeley: University of California, 1966, p. 27.

[4] Redau din Lee, op. cit., p. 121, citatul lui Ionescu:

„Suntem înconjurați de oameni care uită. Ni se spune: universul e cum e, felul în care e făcut e felul în care e făcut odată pentru totdeaua, este stabilitatea însăși, totul e sigur… Dar apoi apare Pol Bury să ne neliniștească, să ne arate că nu e adevărat. Societatea nu este nemișcată, stâlpii pe care cerul, universul și certitudinea se sprijină nu sunt bine înrădăcinați, iar pământul însuși se crapă… Pentru Pol Bury există o neliniște care izvorăște din intuiția primară că totul s-ar putea prăbuși sub noi în orice moment.”

[5] Lee, op. cit., p. 124.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s