Impactul în artă

Standard

Trecând în revistă începuturile artei cinetice de la începutul secolului al 20-lea, termenul de sculptură pare să-și fi pierdut definiția, iar până noua identitate se va stabiliza desemnează orice formă artistică tridimensională. Efortul creator de a imita forma umană e perimat. Artiștii încearcă să atingă dezideratul artefactului care pare viu prin alte mijloace: reificarea. Mașinile, aparatele, utilajele constituie un univers artificial, creat de om, care e tot mai autonom și capabil de interacțiune. Ubicuu și perpetuu în mișcare, acest univers tehnologic dă impresia că e animat de un suflu vital.

Dar mijloacele tehnologice la îndemâna artiștilor sunt încă relativ primitive, iar realizarea unei construcții cinetice mai avansate este prea costisitoare. Prin urmare, sculptorii cinetici experimentează cu obiecte-găsite, componente industriale și bucăți de metal în ceea ce devine acum laboratorul artistului. Însă ceea ce Duchamp numea „coeficientul de artă” e nesatisfăcător: diferența dintre ce se vrea realizat și rezultatul final e prea mare astfel că mulți dintre ei renunță momentan la arta cinetică. Singura direcție în care noile inovații sunt aplicate cu succes o reprezintă scenografia. Decorurile pentru spectacole de teatru sau de balet sunt create de artiști cu o libertate și o fantezie totale eludând astfel scena strict artistică unde problemele de estetică sunt, deocamdată, insurmontabile.

Arta cinetică are de altfel o certă componentă spectaculară. „Spectacolul este o inversiune concretă a vieții, mișcarea autonomă a celor nevii”[1]. Contemplarea acestor construcții sculpturale mobile inspirate din design-ul tehnologic le induce privitorilor sugestia artificialității, a falsificării vieții, iar de aici impresia de spectacol, dar spectacolul este real pentru că mașinile există, mașinile se mișcă, funcționează și operează peste tot în jurul lor. Numai că au devenit un lucru cotidian, perfect asimilat în viața de zi cu zi, iar puțini sunt cei care se opresc să reflecteze la efecte.

În secolul vitezei, artiștii sunt nerăbdători să incorporeze mișcarea în artă. Pictura se secvențializează, iar sculptura se animă. Redarea suflului vital va fi o provocare mult timp de acum înainte pentru artiștii sculptori deși puțini dintre ei vor mai fi numiți sculptori. Căci dacă termenul „sculptură” se deschide și acceptă orice formă tridimensională, chiar expandată într-o instalație sau într-o desfășurare procesuală, „sculptor” se învechește și se uită. Motivele sunt multiple: folosind obiecte găsite din mediul industrial-tehnologic, contribuția artistului se reduce și se conceptualizează; sculptura se dematerializează și forma sculpturală este de fapt spațiul descris de mișcarea descrisă de componentele mobile; asamblajul sculptural nu mai este o dovadă de execuție personală, ci de viziune; atunci când artistul/sculptorul construiește un obiect cinetic tendința[2] este de a-l înscrie în circuitul inventatorilor și nu în cel al muzeelor și galeriilor de artă, așa cum a făcut Duchamp. Lista poate continua, important este că se produce o schimbare de mentalitate în ceea ce privește artistul producător, de care artiștii nu sunt încă pe de-a-ntregul conștienți.

O altă schimbare la nivelul mentalităților o constituie necesitatea de a vizualiza anumite obiecte artistice în mișcare, de a conserva unele efecte cinetice, de a le recunoaște valoarea estetică. Percepția spațio-temporală se transformă, iar arta punctează cu stângăcie aceste aspecte. E clar însă că se merge dincolo de realism, reprezentare, antropomorfizare (cu excepția celei ironice vis-a-vis de funcționarea mașinilor „animate”). Futilitatea unora dintre mașinile create sau remixate de artiști și expuse în procesul gol, fără scop trimite dincolo de absurditatea situației, spre un fel de poezie abstractă. „Spectacolul nu țintește decât la sine însuși”[3].

O noutate semnificativă la nivel receptării artei o constituie opera deschisă de la Umberto Eco, în sensul de lucrare de artă în mișcare. Această deschidere, care în cazul de față se referă la procesualitate și la interacțiunea[4] privitorului cu lucrarea, este caracteristică pentru artistul și pentru consumatorul contemporan și face parte dintr-un traseu mai lung de transformare a privitorului/consumatorului în utilizator de artă.

E evident însă că nu mai e vorba doar de a afirma o poziție afirmativă sau contestatară la adresa tehnologiei, se merge în profunzimea lucrurilor, iar nuanțarea atitudinilor demonstrează că artistul nu are un rol protestatar, nu e implicat social, ci e un observator al comportamentelor și al construcțiilor metale implicite în aparatele și mecanismele tehnologizate. Așa cum punctează El Lissitzky, în ciuda exaltării generale pentru mașini în artă, acestea sunt încă subdezvoltate și nu pot reda universul pe de-a-ntregul. În anii ’20 așadar, mașinile sunt un instrument: „Mașina nu ne-a rupt de natură. Prin mașină, am descoperit o nouă natură, care înainte nu fusese concepută”[5].Ceea ce lipsește este un fundal științific pe care aceste demersuri artistice să se sprijine, un fundal pe care îl va oferi cibernetica.


[1] Guy Debord, The Society of Spectacle, Canberra: Hobgoblin Press, 2010, p. 1.

[2] O atitudine care va sta la baza apariției unei nișe specializate de artă și tehnologie cu propriile bienale, expoziții ș.a.m.d. unde artistul este apreciat deopotrivă pentru inovație, cât și pentru contribuția estetică.

[3] Debord, op. cit., p. 2.

[4] Este o invitație la interacțiune, de care depinde desăvârșirea lucrării atunci când e vorba de a apăsa pe un buton, de a învârti o manivelă sau de a pune în mișcare în vreun alt fel mecanismul artistic prin care sculptura se dezvăluie.

[5] El Lissitzky apud. Pontus Hultén, op. cit., p. 131.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s