Laszlo Moholy-Nagy

Standard

Laszlo Moholy-Nagy a încurajat investigația în metodele de realizare a sculpturii cinetice, în ciuda neajunsurilor de ordin mecanic amintite până acum. Având ca scop crearea unor „lucrări de artă care se mișcă liber (libere de mișcarea mecanică sau tehnică)”[1]. Rolul lui în istoria artei cinetice e important nu doar pentru propriile lucrări, dar și pentru contribuțiile teoretice și pentru diseminarea sensurilor cineticii în artă ca reprezentant Bauhaus. Burnham îl consideră „printre primii artiști care și-a dat seama de relevanța biologică a fenomenelor cinetice. A perceput că mare parte din mișcarea produsă tehnologică, deși poate impresionantă la exterior, era dăunătoare sistemului nervos uman”[2]. Cu toate astea, Moholy-Nagy nu predica o întoarcere sau conservarea vechiului sistem perceptiv; dimpotrivă, optimismul și încrederea în tehnologie l-au determinat să susțină experimentele cinetice pentru a putea fi depășită această fază de ambivalență, de confuzie în care sistemele mecanice erau folosite eronat. Pe lângă faptul că a recunoscut calitățile și potențialitatea noului mediu cinetic, Moholy-Nagy a demonstrat un viu interes pentru arta (arhitecturală) cu sticlă, plastic transparent și lumină naturală, construind între 1921-1930, Light-Space Modulator, reputat drept „marele monumentan al entuziasmului Constructiviștilor de la Bauhaus pentru mașină”[3].

Light-Space Modulator


[1] Moholy-Nagy apud. Burnham, op. cit., p. 237.

[2] Burnham, op. cit., p. 238.

[3] Pontus Hullén, op. cit., p. 138.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s