Alexander Calder

Standard

Un alt artist care a experimentat cu motoare în sculptura cinetică este Alexander Calder. Sub influența lui Mondrian, Calder a început să construiască asamblaje fragile din sârmă, lemn și foi colorate de metal. Fragilitatea asamblajelor se datorează în bună măsură unui „echilibru dinamic” în care se află componentele odată ce sunt antrenate în mișcare, Calder atașându-le surse motorizate. Calder nu ținea să facă un comentariu despre tehnologie, nu se poziționează pro sau contra, ci e interesat din punct de vedere formal de o compoziție care include mișcare, schimbare, timp. Atitudinea lui poate fi numită cel mult relaxată, în condițiile în care avea o diplomă în inginerie.

Intitulate Mobile, la sugestia lui Duchamp, seria de construcții fragile ale lui Calder își propunea să reprezinte un sistem, sistemul Universului – „căci iată un model destul de mare după care să lucrezi”[1], scrie Calder în autobiografie. Sfere, sârme ondulate, cercuri, obiecte suspendate în spațiu, unele în mișcare, altele statice descriu mișcări de rotație, de revoluție sau doar plutesc. „Când folosesc două cercuri de sârmă care se intersectează în unghiuri drepte, pentru mine asta e o sferă…ceea ce produc nu e neapărat ce am în minte – e un fel de schiță, o aproximare făcută de mâna omului”[2] (vezi sculptura The Universe). Lucrările lui sunt modele universale după marea matrice a mobilității; aluziile sale trimit însă și la figuri animale sau naturale care scapă de stagnarea în blocuri sculpturale pentru o formă sculpturală dinamică, mai degrabă sugestivă.

The Universe

            Alegerea pentru un asemenea sistem care se desfășoară procesual, în timp, Calder o justifică prin puterea mai mare de emanație, de evocare față de obiectele statice care nu pot sugera așa ceva. În plus, ele ridică o problemă de ordin formal: într-o compoziție statică, acorzi importanță mai mare unuia sau altuia dintre elemente față de restul prin poziționare. Astfel, în White Frame, de exemplu, obiectele care se mișcă la viteze și în ritmuri diferite nu sunt favorizate decât momentan pentru ca în clipa următoare dinamica să se schimbe. Teatralitatea și minimalismul acestor construcții trimite la scenografia Bauhaus, alte influențe vin din Suprarealismul abstract și din Constructivism.

The White Frame

O anumită frivolitate, un simț al umorului, ceva din ușurătatea ființei transpare din activitatea cu Mobile a lui Calder. Personalitatea unui sculptor cinetic, cu diplomă de inginer și părinți artiști, marchează seria de sculpturi cinetice ca având la bază intuiția, oricât de precisă ar fi execuția lor. A abandonat motoarele preferând forțe naturale precum vântul care să îi anime structurile sculpturale, revenind la ele din când în când pentru efecte controlate, de durată. Totuși constanța și repetitivitatea au fost resimțite și de Calder drept riscuri estetice, o prea mare mecanicizare anulând varietatea altfel posibilă și reducând totul la o coregrafie care, odată deslușită, nu mai prezintă interes.


[1] Alexander Calder apud. Pontus Hullén, op. cit., p. 150.

[2] Idem.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s