Naum Gabo

Standard

În cazul anumitor sculpturi cinetice, calitățile sculpturale sunt atribuite spațiului care este delimitat și făcut vizibil printr-o formă descrisă în mișcare, ca în Kinetic Sculpture: Standing Wave de Naum Gabo.

Standing Wave

În același an în care Duchamp făcuse Rotary Glass Plate (1920), Gabo a folosit și el un motor pentru lucrarea lui în care a atașat vibratorul de la o sonerie la o bară subțire de metal, montată vertical pe un suport. Sculptura e complet dematerializată, ea există în mișcarea firului de metal care desenează unde în aer atunci când vibrează. Naum Gabo este și autorul unui manifest, Manifestul realistic, în care Cubismul și Futurismul sunt criticate ca preocupări și explorări superficiale, pe când atenția artistului trebuie să se concentreze pe felul în care se realizează „îndeplinirea percepțiilor noastre asupra lumii în formele spațiului și ale timpului”[1]. De aici cinci reguli ale noii arte, cinci deziceri de la vechile obiceiuri, cu concluzia afirmatoare a unui nou element: „ritmurile cinetice ca formele de bază ale percepției timpului real”[2].

            Kinetic Sculpture a fost însă singura lucrare cinetică a lui Gabo, încă un artist care renunță din cauza necesității motorului. Cu toate că mașina e pusă în serviciul artei, refuzul se întemeiază pe resentimentul pentru ceva atât de „greoi”. În definitiv, se prea poate să fie vorba despre o reținere în fața artificialului – dacă până în acest moment, artiștii foloseau materiale și produse ale societății tehnologice în realizarea lucrărilor, în cazul unei sculpturi cinetice acestea sunt folosite în procesul artei, în desfășurarea lucrării. Motorul e o componentă sine qua non și totuși nesatisfăcătoare pentru că e mereu identică, nu îngăduie variație, nu admite iraționalul, iar Gabo nu era pregătit să își asume această dependență. Burnham îl citează pe Gabo declarând că elementele mecanice necesare unei sculpturi cinetice nu sunt încă atât de bine construite încât să nu stânjenească „conținutul sculptural”[3]. Iată din nou aceeași îngrjiorare exprimată și de Duchamp că tehnologia copleșește viziunea artistică. Dar Gabo nu condamnă arta cinetică, ci îi oferă timp: „numai viitoare descoperiri în alimentarea termică sau radio vor permite soluții cinetice imprevizibile”[4].


[1] Naum Gabo apud. Stephen Bann, ed., The Tradition of Constructivism, New York: The Viking Press, 1974, p. 9.

[2] Ibid., p. 10.

[3] Gabo apud. Burnham, op. cit., p. 232.

[4] Gabo apud. Pontus Hullén, op. cit., p. 106.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s