Din seria maşinilor non-triviale: Zimoun

Standard

Când am văzut lucrările lui Zimoun prima dată, m-am gândit că sunt un fel de variantă actualizată a sculpturilor cinetice pe care le face Arthur Ganson – maşini non-triviale prin felul în care ne amuză şi ni se par totodată poetice, iar apoi ne declanşează o serie de asociaţii libere de la fenomene naturale şi fizică la robotică şi industrializare. Sculpturile lui Zimoun se vor a fi sonore aşa că mişcarea e doar un mijloc pentru a produce şi a propaga sunetul; mişcarea şi sunetul evoluează codependent în această schemă minimală.

„Este o cercetare artistică a sistemelor simple şi elegante pentru a genera şi studia comportamente complexe ale sunetului şi ale mişcării. Zimoun creează bucăţi sonore din componente elementare, deseori folosind în paralel dubluri ale elementelor mecanice, pentru a putea examina crearea şi degenerarea tiparelor”. (Tim Beck)

Sculpturile lui sunt atât de interesante pentru că reuşesc să dea o aparenţă de organicitate în modul de funcţionare: deşi componentele industriale sunt la vedere, se produce o impresie de habitat închis şi de specimen artificial expus pentru a fi observat. Ideea de mişcare este foarte strâns legată de ceea ce e viu, de ceea ce e animat.



„Folosind motoare, cabluri, ventilatoare etc…, el creează sisteme închise care îşi dezvoltă propriul comportament şi care funcţionează similar cu creaturile artificiale. Odată pornite, sunt lăsate singure şi trec printr-un proces nedeterminabil de (de)generare. Aceste creaturi cvasi-autonome există într-o sferă absolut sintetică de materie fără viaţă. Totuşi, în cadrul sistemelor creative precise şi deterministe, reapar deodată categorii precum deviaţie, refuz şi efemeritate – categorii din care încep să evoluze tipare comportamentale complexe.” Node10

Pentru varianta extinsă a clipului şi o arhivă video Zimoun, apasă pe link.

Anunțuri

Un răspuns »

  1. „In fact, you can find the basic configurations of emotions in simple organisms, even in unicellular organisms, and you will find yourself attributing emotions such as happiness or fear or anger to very simple creatures who, in all likelihood, have no feeling of such emotions in the sense that you or I do, creatures which are too simple to have a brain, or, having one, too rudimentary to have a mind. You make those attributions purely on the basis of the movements of the organism, the speed of each act, the number of acts per unit of time, the style of the movements, and so on. You can do the same thing with a simple chip moving about on a computer screen. Some jagged fast movements will appear „angry,” harmonious but explosive jumps will look „joyous,” recoiling motions will look „fearful.” A video that depicts several geometric shapes moving about at different rates and holding varied relationships reliably elicits attributions of emotional state from normal adults and even children. The reason why you can anthropomorphize the chip or an animal so effectively is simple: emotion, as the word indicates, is about movement, about externalized behavior, about certain orchestrations of reactions to a given cause, within a given environment.” (Antonio Damasio, „The Feeling of What Happens”, p. 48 in pdf-ul meu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s