Viaţă virtuală, adică artificial naturală. Nu?

Standard

Citesc Oliver Grau – Virtual Art : From Immersion to Illusion; deşi realitatea virtuală nu va intra neapărat în studiul meu, sunt câteva aspecte de artă genetică şi generativă care mă interesează. Am aflat astfel de Christa Sommerer şi Laurent Mignonneau care fac parte din generaţia ‘artist + om de ştiinţă’.

„Ei reprezintă un nou tip de artist care nu se opreşte la a folosi tehnologia disponibilă într-un mod ingenios, dar care îi forţează limitele. Sommerer and Mignnoneau nu consideră tehnologia un scop în sine. Ei încearcă să creeze un limbaj artistic, care, spre deosebire de paradigma tehnologică a realităţii virtuale, recunoaşte responsabilitatea artistului de a canaliza forţa sugestivă a imaginilor şi a mediilor în timp ce sunt vizualizate procese şi principii de viaţă într-un fel similar tiparelor de viaţă.”

(Grau 304)

Proiectele lor urmăresc pe lângă modul de dezvoltare a vieţii şi interacţiunea umană cu aceste medii artificial ‘naturale’. O asemenea lucrare este Eau de Jardin, inspirată de nuferii lui Monet şi de expunerea lor panoramică la Musée de l’Orangerie din Paris.

Instalaţia constă dintr-un triptic de ecrane, ecranul boltit creează impresia unei grădini acvatice, imersive, plus 8-10 amfore transparente care atârnă de tavan şi în care sunt puse diferite plante acvatice ca nuferi, bambus, lotus ş.a. Interacţiunea e declanşată de apropierea vizitatorilor de plantele din amfore, care declanşează apariţia pe ecran a unor plante virtuale care seamănă cu cele din vase.

Foarte simpatic mi s-a părut proiectul Life Writer care foloseşte o maşină de scris unde textul funcţionează ca un cod genetic pentru forme de viaţă artificială, cod care le stabileşte comportamentul şi mişcările.

O foaie normală de hârtie este folosită ca ecran de proiecţie; în primă fază, ceea ce tastează utilizatorul apare sub formă de caractere text, dar când va vrea să înceapă un nou rând, aducând cilindrul în poziţia iniţială, literele de pe ecran se transformă în creaturi albe şi negre care par să plutească pe foaie.
Fiinţele nou create se hrănesc cu text şi vor încerca astfel să mănânce fiecare rând nou, iar dacă sunt suficient de bine hrănite ajung chiar să se reproducă. Utilizatorul are totuşi un cuvânt de spus: poate să rotească cilindrul maşinii de scris pentru a le absorbi înapoi în nefiinţă sau să le împingă spre capătul paginii până cad în afara marginii superioare.

„Legând actul de tastare de actul de creare a vieţii, Life Writer tratează ideea creării unei opere de artă deschise unde interacţiunea dintre creatura-utilizator şi creatura-creatură [haha, I know!] devine esenţială pentru crearea vieţii digitale şi unde sisteme emergente de artă similară vieţii apar la graniţele dintre lumile analoge şi digitale.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s