A doua natură, de Tokujin Yoshioka

Standard

Ca introducere pentru Tokujin Yoshioka, citez Muzeul Mori:

„Cultura şi arta japoneze au avut întotdeauna o relaţie strânsă cu natura. În Japonia, cuvântul «shizen» a fost ales la sfârşitul secolului al 19-lea ca cea mai bună traducere a cuvântului englez «nature». Iniţial, cuvinte precum «shinrabansho» şi «tenchibanhutsu» aveau conotaţii mai largi, referindu-se la «întregul creaţiei», inclusiv la fiinţele umane. Incorporând nu numai secretele universului, fenomenele naturale şi schimbarea anotimpurilor, dar şi experienţele umane şi percepţiile acestor lucruri, conceptul japonez de natură s-a contopit cu o idee animistă de religie care a dat naştere unei forme unice de cultură şi de artă. Privind înapoi la cultura japoneză din trecut – de la spectacole tradiţionale, arhitectură şi pictură, până la mişcările postbelice, cum ar fi Mono-ha – e posibil să recunoaştem nenumărate intuiţii nu doar în ceea ce priveşte relaţia dintre lumea naturală şi cea umană, dar şi referitor la abstracţia naturii şi idei de a proiecta spaţiul fiind conştient de creaţia ca întreg.”

Tokujin Yoshioka se consideră designer şi nu artist, e cunoscut pentru felul în care foloseşte materiale artificiale dar după considerente cumva naturale, imitând fie tipare de creştere, fie impresiile şi senzaţiile pe care le avem atunci când trăim experienţa luminii, a zăpezii, a furtunilor ş.a. Tokujin susţine că a devenit conştient de preocuparea pentru natură numai când lucrările lui au început să fie comparate cu fenomene naturale.

În 2008, Tokujin Yoshioka a fost curatorul expoziţiei Second Nature, unde alături de el, au mai expus încă şapte artişti (cu unii dintre ei s-ar putea să mă împretenesc). Sala lui Tokujin include câteva exponate realizate în colaborare cu natura şi procesele ei incontrolabile: propunerea lui e pentru un design care să ţină cont de planetă precum şi de frumuseţea şi puterea naturii.

O variantă ar fi lucrările bidimensionale Destiny, Moonlight şi Unfinished – sunt făcute din cristale, prezintă diferenţe şi variaţii pentru că au fost supuse unei metode de schimbare a formei cristalelor prin expunerea la muzică în timpul procesului de cristalizare. Aşadar, Destiny de la compoziţiile lui Beethoven Simfonia nr. 5 (Sonata Destinului)

şi Moonlight după Sonata pentru Pian nr. 14.

Unfinished este plasată încă în acvariu, iar vizitatorii au ascultat Simfonia a 7-a (Neterminată) de Schubert putând urmări procesul de cristalizare.

Tokujin Yoshioka e autorul mai multor concepte de scaune, proiectul Venus e însă mai special.
Scaunul Venus a fost creat cu ajutorul fibrei de poliester moale, plasat într-un acvariu mare cu o soluţie, minerale speciale topindu-se înăuntru. Pe fibra de poliester, cristale naturale încep să crească şi să formeze o structură.

Expoziţia prezintă mai multe acvarii şi un scaun final de parcă ar urmări creşterea şi ieşirea din acvariu. „Această variantă de Venus îşi obţine structura prin producerea unor cristale minuscule care vor creşte într-un acvariu şi îşi face apariţia în timp aşa cum Venus apare treptat din apă”.

Această prezentare necesită JavaScript.

„Am controlat prima jumătate a producţiei, dar cealaltă jumătate am lăsat-o pe mâna naturii: frumuseţea născută din coincidenţă, pe care un om nu o poate crea potrivit voinţei lui. Acest scaun de cristal natural, care a fost format folosindu-se legile naturii, forţează limitele creativităţii. Această lucrare este mesajul meu pentru viitor”.

Revenind la imaginea de ansamblu pe care o propune Tokujin Yoshioka, trebuie înţeles că adaptarea la spaţiul expoziţional e felul lui de a potenţa modul de prezentare. „E vorba mai mult de a crea un peisaj decât de a proiecta un spaţiu, mai curând de a schimba emoţiile oamenilor decât de a construi de la zero un spaţiu”.

Ajung astfel la partea care îl face cu adevărat interesant pe dl Yoshioka: conceptul lui de „second nature”. În definirea lui, Tokujin porneşte de la clarificarea „nu e despre cum să creezi asemănări vizuale ale naturii, despre cum să prezinţi lucrări care folosesc materiale naturale, nici despre cum să imiţi suprafaţa unor principii.” Sensul din dicţionar pentru o a doua natură se referă la „un obicei dobândit sau la o trăsătură de caracter adânc înrădăcinată încât pare înnăscută”. „Pe lângă sensul menţionat anterior, în această expoziţie, termenul «a doua natură» e folosit într-un fel care exprimă un simbol din natură pe care îl căutăm în design-ul viitor. Folosim aceeaşi sintagmă şi ca sa exprimăm o natură ce se află în memoria fiecăruia”.

În felul ăsta, ce fac lucrările lui Tokujin e să speculeze impresiile şi imaginile pe care le avem stocate în memorie despre fenomene naturale, iar atunci când ne aflăm în faţa unor proiecţii ale aceloraşi fenomene, dar realizate artificial, din materiale produse în masă, se produce o suprapunere foarte interesantă care ar trebuie să declanşeze aceleaşi emoţii ca în faţa naturii. Şi asta mi se pare foarte tare.

Anunțuri

Un răspuns »

  1. tot Muzeul Mori zice (si trebuie să ţin minte):
    Winter turns to spring, summer turns to autumn. We sense the shifts not just by the changes in the temperature and the scenery, but in the smells carried on the breeze and the quality of the sunlight. Over two thirds of Japan’s population lives in its cities, which make up just a small fraction of its landmass. And yet we are still able to read nature with our bodies.
    Japan’s temperate climate and its mountainous topography gave birth to a unique natural environment, which in turn fostered an ancient cosmology and spirituality which have greatly influenced our culture and arts. In „Sensing Nature: Yoshioka Tokujin, Shinoda Taro, Kuribayashi Takashi” we think about how the innate human ability to perceive nature (to sense nature) and the Japanese view of nature exist in our urbanized and modernized world. We also ask how those views are reflected in contemporary art and design practices. Yoshioka Tokujin, Shinoda Taro and Kuribayashi Takashi are three internationally active artists/designers who give abstract or symbolic expression to immaterial or amorphous concepts as well as natural phenomenon such as snow, water, wind, light, stars, mountains, waterfalls and forests. Their ideas of nature suggest that it is not something that is to be contrasted with the human world, but that it is something that incorporates all life-forms, including human-beings. Their works hint that we have inherited this all-encompassing cosmology deep in our memories and in our DNA.
    Consisting of newly commissioned works by each of the three participant artists, the exhibition attempts to stimulate our sense of nature through large-scale installations with visitors’ physical experiences with their entire bodies.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s