Maşini, de Arthur Ganson

Standard

Pe Arthur Ganson îl numeşti artist pentru că nu îl poţi numi inginer. Sculpturile lui cinetice sunt, de regulă, mici maşinării ingenioase care îţi dau o temă de gândire. Te invită la o meditaţie în seama mişcării şi a felului în care e construită mişcarea – formele cele mai delicate, surprinse în transformare, pot fi realizate cu metale şi materiale industriale, într-un garaj în care Ganson îţi murdăreşte mâinile.

„Mă gândesc aşadar destul de mult la faptul că aceste maşini provin dintr-un loc adânc din mine şi mă lupt cu ele ca să le aduc în fiinţă, în domeniul fizic; ele pornesc într-un fel nu tocmai fizic, pornesc ca o idee, ca un sentiment, sau pornesc ca o întrebare şi există întotdeauna un fel de trântă, cred că trântă e un cuvânt bun pentru cum aduc toate astea într-o manifestare fizică […]”.

Lăsând de o parte toate mecanismele care sugerează în mod abstract o poezie a mişcării, un desen în aer şi maşinile cu componente industriale (o excepţie ar fi machine with oil, care se îmbăiază singură în ulei de motor producându-şi ’plăcere’), mă interesează cel mai mult lucrările lui care fie imită o mişcare din natură cum sunt machine with houselfy

sau two cans from the island of taiwan, fie reprezintă un hibrid folosind un material organic alături de unul industrial cum se întâmplă în machine with wishbone,

în machine with artichoke petal #1, #2, dar şi în machine with eggshells.

Un loc aparte îl ocupă maşinile aşa-zis destinate artelor spectacolului, cum sunt knife throwing machine care a fost folosită într-o piesă de teatru („Shadow of doubt”) ca instrument de ucidere; foarte interesantă este my little violin – o maşină îngrijeşte o vioară cu nespusă atenţie şi precauţie cu nişte mângâieri cel puţin interesante; machine with chair este tot o componentă scenică, ar trebui să servească într-un balet conceput ca un act dintr-o seară mai complexă de teatru al maşinilor.

Acestea sunt maşini care descriu mişcări şi se rescriu pe sine în proces. Ca obiecte ce sunt activate de prezenţa unui vizitator, devin auto-suficiente în mecanismul lor fragil şi expresiv prin delicateţea cu care procedează. Înlăturând funcţionalitatea şi utilitatea directe, privitorul utilizator ajunge să mediteze prin intermediul unor obiecte industriale, sudate, din fier, la noţiunea fragilităţii şi la misterul funcţionării oricărui proces – denudarea procedeului nu face decât să te intrige mai mult, să te incite mai tare. Iar această aplecare meditativă asupra lucrărilor lui Ganson este ceea ce le menţine pe acel prag de ambiguitate, salvându-le astfel de la trivialitate, fiind o continuă sursă de uimire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s